Un drum lung

În ultima perioadă, aș putea spune că a devenit o tradiție de familie, spre sfârșitul fiecărei verii să merg la Cluj în vizită la niște prieteni foarte buni, împreună cu familia. Drumul către Cluj întotdeauna îl fac cu mașina și durează aproximativ 5 ore (inclusiv câteva popasuri de câteva minute bune făcute prin diferite locuri).

De-a lungul timpului am reusit să învăț toate locurile prin care am trecut, motiv pentru care uneori încep să mă plictisesc tot uitându-mă pe geam de jur împrejur. Anul acesta, întâmplarea a făcut ca la Cluj să ajung în altă formație decât cea clasică, mergând alături doar de fratele meu și prietena sa. Mama și tata au fost nevoiți să rămână în Iași, jobul fiind motivul ce i-a reținut acasă.

În ideea de a nu renunţa la vacanţă, am riscat şi l-am lăsat pe Radu să conducă până la Cluj, astfel având parte de o aventură la care nu m-aş fi gândit niciodată. Ori de câte ori plecam de acasă, Radu mereu stătea în faţă, ceea ce făcea, cum zice el să ştie drumul către Cluj cu ochii închişi. Înainte de a pleca de acasă i-am sugerat să luam cu noi măcar o hartă ca nu cumva să riscăm a ne rătăci, însă a refuzat vehement. Pocită sau nu, se pare că ceea ce doar am gândit s-a şi întâmplat, astfel că în loc să ajungem la Cluj miercuri aşa cum plănuisem, am ajuns joi dimineaţă.

În drumul către Cluj deşi eram indicatoare la tot pasul Radu s-a bazat pe intuiţie, a greşit drumul, astfel ajungând să vizităm Câmpia Turzii fără să vrem. Dacă tot am ajuns aici, cum nu era foarte târziu am zis să profităm de această oportunitate şi să mergem să vizităm împrejurimile. Imediat ce am terminat de explorat zona, am găsit un loc în care să ne cazăm, rămânând la Câmpia Turzii până a doua zi dimineaţă.

Păţania ne-a provocat ca înainte de a pleca la drum să verificăm pe internet traseul, ba chiar am notat într-un carneţel localităţile prin care era necesar să trecem pentru a nu ne mai rătăci încă o dată. Traictora fiind făcută corect, în numai 50 minute am ajuns la Cluj, de fapt la Huedin, acolo unde locuiesc unii dintre cei mai buni prieteni ai noştri. Sosirea noastră la Huedin, deşi a fost una cu întărziere a fost a fost una cu happy end. În ciuda faptului că eu eram crispată de faptul că am întârziat şi i-am făcut pe aceştia să ne aştepte, ei ne-au aşteptat cu braţele deschise.

La Cluj am stat vreo 5 zile, perioadă în care am avut ocazia să vizitez locuri despre care auzisem, dar nu le văzusem. Incursiunea în istoria Clujului a fost posibilă datorită faptului că Radu avea carnet şi a avut disponibilitatea de a ne plimba pe mine şi prietena lui prin toate locurile pe care nu le văzusem până atunci. Vizita la Cluj s-a terminat, din păcate foarte repede, astfel că a venit momentul să ne întoarcem acasă, dar nu înainte de a ne construi traseul către Iaşi.

Întâmplător, în timp ce încercam să ne facem o hartă a traseului Cluj-Iaşi, în colţul de jos a paginii de internet am văzut o reclamă care mi-a atras atenţia şi am intrat să vad despre ce este vorba. Colac peste pupăză, am descoperit şi noi America. Se inventase gadgeturile auto şi eu nu ştiam. Wow, se pare că rămăsesem tare în urmă în ceea ce priveşte tehnologia. Pentru a nu rămâne neinformată primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a cerceta ce înseamnă de fapt această nouă invenţie despre care eu nu ştiam nimic.

Un serch pe google şi întâmplător am intrat pe Edotec, un magazin online 100% românesc. Apărut se pare din 2010, magazinul deţine un stoc diversificat de peste 3500 de produse In Car Entertainment din România. Primul lucru pe care l-am căutat în multitudinea de navigaţii auto, a fost să vadă dacă există şi pentru BMW-ul fratelui meu o astfel de aplicaţie. Normal exista, însă pe fratele meu nu îl interesa, el se baza pe intuiţia lui în continuare, dar sper că această peripeţie i-a fost folositoare.

Informându-mă în continuare, am aflat că funcţionalităţile navigaţiilor auto sunt multiple, ceea ce înseamnă că pot fi de folos şi pasagerilor din maşină, motiv pentru care am început să mă enervez puţin câte puţin. Lista acestora e destul de amplă, deci în momentele în care mă plictiseam să mă tot uit pe geam, aveam posibilitatea de a face altceva. Imediat ce am obţinut toate informaţiile de care aveam nevoie, mi-am propus ca imediat ce ajung acasă să vorbesc cu tata şi să achiziţionăm o astfel de navigaţie dedicată special BMW-ului nostru.

A doua zi, dis de dimineată ne-am luat la revedere de la prietenii şi gazdele noastre în aceste zile, şi am plecat spre casa. Traseul Cluj-Iaşi a fost elaborat cu o foarte mare seriozitate, astfel că în numai 6 ore am ajuns acasă tine şi nevătămaţi şi cu lecţia învăţaţi. Dacă de această dată am plecat nepregătită la drum, neluând în calcul faptul că am schimbat şoferul, data viitoare o să încerc să i-au în calcul toate detaliile. Un alt detaliu de care am să ţin cont este faptul că până data viitoare cu siguranţă maşina va fi echipată corespunzător pentru că voi sta în capul lui tata până voi reuşi să îmi ating ţelul şi să cumpere o navigaţie auto pentru maşină.