Evadez … am dreptul la vacanță

În urmă cu câteva zile am văzut pe o pagină de socializare un  mesaj „Christian Tour susține Dreptul la vacanță” care mi-a atras atenția, mintea mea „fugind” către anii copilăriei, la prima mea vacanță în familie. Fiind în fața laptopului, am și început să caut poze din prima noastră vacanță în România, pe care probabil nici unul dintre noi nu o să o uite.  În doar câteva momente am reușit să identific acele poze din minunata noastră vacanță în familie, să retrăiesc acele minunate clipe petrecute alături de cei dragi, timp în care mi-a trecut prin gând să reorganizez o astfel de vacanță cu Christian Tour, că tot am văzut reclama lor.

Hmmm … ce nu aș da să pot retrăi acele clipe minunate acum după atâția ani. Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost acum câteva zile.  Prima noastră vacanţă împreună am petrecut-o la munte, într-o zonă în care nu fusesem nici eu, nici părinţii mei până atunci. Pozele descoperite în laptop au reuţit să îmi aducă aminte de cum era fratele meu în perioada copilăriei, dar şi reacţia pe care a avut-o în acestă primă plecare de acasă. Probabil că nu am să uit niciodată plânsetele acestuia în toate acele seri cât am stat la munte, înainte de culcare „eu nu dorm în patul unor stăini, singurele paturi în care dorm sunt cel de acasă”. Na, aceasta a fost una dintre „distracţiile” de care am avut parte în acea primă vacanţă în patru.

Îmi aduc aminte că această primă vacanţă a fost una „fulger” şi spun asta datorită motivului pentru care am ajuns să plecăm la munte. Tata îşi cumpărase o maşină şi nu apucase să o testeze la „drum lung”, iar varianta pe care a gasit-o el ca fiind convenabilă a fost aceea de a pleca într-o vacanţă. Probabil că dacă ar fi fost stabilită din timp, ar fi intervenit altceva şi nu am mai fi plecat sau poate nu ar mai fi fost aşa de „palpitantă” şi spun asta datorită faptului că plecarea noastră, inclusiv bagajele au fost hotărâte într-o seară, de fapt în câteva ore.

A doua şi de dimineaţă ne-am îmbrăcat şi am plecat,  unde, nici noi nu ştiam. În doar câteva ore am ajuns la munte, undeva în apropriere de Braşov, iar peisajele de jur împrejurul acestuia nu au făcut decâte să ne facă pe mine și pe fratele meu să rămânem cu ochii lipiți de geamurile mașinii. A doua zi când am tranversat Brașovul, pe lângă faptul că îi rugam pe părinții noștri să oprească mai prin toate locurile pentru a face poze, dar și pentru a le explora. 

În drum spre Brașos mama și tata ne povestise faptul că acest oraș este recunoscut datorită obiectivelor turistice cu care a ajuns să se mândrească. Una dintre replicile tatei pe care nu am să le uit niciodată este aceea că „Brașovul este o capodoperă datorită bogățiilor arheologice,  turistice, gastronomice, culturale și nu în ultimul rând spirituale.” Întradevăr spusele tatălui nostru s-au confirmat, noi ajungând să ne îndrăgostim la prima vedere de Brașov.

 Analizând toate amintirile de are am avut parte, sincer, am ajuns la concluzia că ori de câte ori vrem să ieșim de rutină, avem Dreptul la vacanță, așa că ori de câte ori o sa simt nevoia să evadez, o sa plec într-o vcanță alături de cei dragi.

Acest articol este scris pentru Spring SuperBlog 2019.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s