Popas în șanțul cu zăpadă

Ideea de călători şi de a merge cu maşina ma încântat mereu, motiv pentru care ori de câte ori tata era nevoit să „evadeze” câteva zile cu jobul în alt oraş, hop şi eu cu mama şi Radu după el. Drumul pe care îl parcurgeam cel mai des era Iaşi – Cluj, un oraş pe care am început să îl iubesc imediat ce am început să îl descopăr. Dintre toate drumeţiile alături de familia mea, cea mai palpitantă a fost cea de iarna trecută, când de-a dreptul ne-am zbătut printre nămeţi.

masina-4

De această dată plecarea din Iaşi a fost la ora 2 noaptea, încercând să luam în calcul faptul că tata trebuie să facă şi un drup până la Huiedin pentru a ne lăsa pe noi, după care trebuie să revină la Cluj, la sediul firmei la care lucrează. Traversarea Clujului de 2 ori înseamna pierdere de timp, însă altă variantă nu aveam.

Hmmm …. da, povestea suna aşa de drăguţ când am aşternut-o pe hârtie, însă acum să vă povestesc cum a fost în realitate. Conform planului, de acasă am plecat la ora 4, însă cu o mare frică în spate. Afară începuse să ningă, iar strada era acoperită cu un strat generos de zăpadă. Tata şi fratele meu fiind cu mai multă experienţă, încă de când am plecat din faţa blocului au început să se şoşotească, însă fără a ne spune mie şi mamei ceva.

masina-3

Stratul de zăpadă creştea o dătă cu îndepărtarea noastră de Iaşi şi apropierea de munţi. Fiind prima zăpadă din acea iarnă, autorităţile au fost luate prin surprindere, iar utilajele de dezăpezire nu erau pregătite.  Drumul a fost ok până în Pasul Mestecăniș și Pasul Tihuța, unde stratul de zăpadă era destul de consistent, astfel că la jumătatea drumului am rămas împotmoliți. Marcajele nu mai eram vizibile, motiv pentru care tata a fost nevoit să își de-a cu presupusul pe unde este drumul.

masina

 

Dacă Pasul Mestecăniș l-am trecut cu mare atenție din partea lui tata, nu am mai avut același noroc și în Pasul Tihuța, când într-o secundă de neatenție mașina a intrat cu fața într-un morman de zăpadă. Colac peste pupăză, tata încercând să de-a cu spatele în ideea de a scoate mașina din zăpadă, a făcut câteva manevre gresite și a ajuns cu roțile din spate într-un șanț. Gheață, zăpadă și jumătate din mașina nostră erau într-un șanț din Pasul Tihuța, unde nu a stat decât câtev minte până tata a reușit să facă un plan.

masina-1

Întotdeauna i-am spus tatălui meu că are o obsesie pentru mașină și o îngrijește prea mult, de această dată i-am dat dreptate. Dacă de această dată nu ar fi avut mașina echipată corespunzător, cu siguranță am fi stat în acel șanț până venea un echipaj al autorităților să ne ajute să ieșim de acolo. Cauciucurile mașinii erau noi și după câteva încercări, mașina a ieșit din șanțul plin de zăpadă și gheată.  Tata a cumpărat anvelopele cu doar câteva zile înainte de a afla de plecarea la Cluj și le-a înlocuit cu cele de vară în ideea de a-și lua  de grijă, nu că s-ar fi temut că ar veni iarna, că nimeni nu se aștepta.

masina-2

Ehe …. mi-am învățat lecția și nu am să îl mai judec niciodată pe tata atunci când va fi vorba de mașină. Dacă în acele clipe mașina nu ar fi fost echipată cu anvelopele de iarnă, care se pare sunt mai moi față de cele de vară, mai rezistente la frig și au o aderență mai bună pe suprafețele alunecoase. Dacă mașina nu era echipată corespunzător, probabil că am fi avut mult și bine de așteptam, având în vedere că întâmplarea a avut loc în jur de 5 jumătate, o oră la care nu prea se circulă prin zonă.

Imediat ce am reușit să evadăm din șanț, ne-am continuat drumul, iar tata a ajuns la timp la ședință.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s