Hop şi eu la airsoft

Yoy… yoy… yoy , fac cum fac şi iar ajung la anii copilăriei. Pasiunea pentru vânătoare o am încă din acea perioadă, în care, casa bunicilor mei era frecvent vizitată de vânători şi poliţişti, prieteni ai bunicului şi tatălui meu. Se pare că în casuţa în care am locuit şi pe care o mai vizitez din când în când, am stat alături de doi pasionaţi de vânătoare, viciu transmis în timp mie şi fratelui meu.

vanator

Radu băiat fiind, i-a putut însoţi pretutindeni pe tata şi bunicu, dar nu şi eu, deşi mi-aş fi dorit. Dacă visul de a deveni vânător a fost oarecum spulberat pentru simplu fapt că eram femeie, îm minte mi-a „năzărit” o altă idee, aceea de a mă face poliţistă, deci tot pe acolo mă situam. Ideea de a deţine o armă mă fascina.  Dorinţa de a fi poliţistă a fost spulberată în clasa a 12-a, când nu m-am încadrat în timparul unui poliţist, fiind un pic mai mică de înălţime decât standardele de la academie.

Ei, dar na,  nimic în viață nu este întâmplător – şi spun asta pentru că în vară am avut ocazia pentru prima dată de a folosi o armă. Wow … a fost genial, sincer nici nu pot descrie în cuvinte sentimentul pe care l-am trăit în acele clipe, deşi a fost vorba doar despre un  joc. Curiozitatea şi dorinţa mea arzătoare de a folosi o armă s-a transformat în realitate prin intermediul unei mici „complotări” între tata şi un bun prieten de familie.

vanator-2

Titi se pare că era un împătimit al jocurilor Airsoft, motiv pentru care ori de câte ori are timp liber .. cu asta şi-l ocupă. Cum a ajuns să pună la punct o întâlnire la un joc de airsoft cu tata nu ştiu, însă mai mult ca sigur „temelia” a fost pusă la ultima noastră întâlnire la grătar, când eu mi-am exprimat dorinţa de a trage şi eu măcat o dată în viaţă cu arma. Dezamăgirea mea era foarte mare …vânător nu am devenit, poliţistă nu, deci mi se ratese conform gândurilor mele orice ocazie de a folosi o o armă, o dorinţă de neîmplinătă de mic copil.

Ehe … şi acum să vă povestesc cum a fost primul joc de airsoft la care am participat şi logic nu am câştigat. Complotul dintre tatăl meu și Titi a reușit să aibă succes, reușind să mă mă direcționeze către o zonă undee se practică airsoft, ar fără a ști. Tata sub pretextul că trebuie sa ajungă la o firmă cu care colaborează la serviciu, ma cărat după el în ideea de al ajuta să încheie un contract cu aceștia. Întmplarea a fost ca firma să își aibă sediul exact în locul în care Titi merge frecvent, ba chiar era acolo în acel moment. Erau deja prea multe coincidențe, deci am începutcu întrebările, marca Diana.

vanator-3

Răspunsul la întrebările mele, 1000 la număr, a fost acela că au vrut să îmi facă o supriză … și anume de a participa la o „simulare de vânătoare” că tot de când eram copil îmi doream să am parte de o asemenea experienţă, dar nu a fost să fie până atunci. Au urmat câteva minute  bune de pregătiri, în sensul că fiecare dintre noi trebuia să se echipeze corespunzător (mască de protecţie, protecţie pentru piept şi gât, mănuşi). Imediat după echipare am avut parte şi de un instructaj de protecţie în timpul jocului… după care s-a dat startul competiţiei.

În jurul meu erau doar oameni camuflaţi, fiecare deţinând câte o armă cu ajutorul căruia urmăreau să îşi „împuşte” adversarii, care erau doar eliminaţi din joc, nu şi accidentaţi, doar na, până la urmă era vorba doar despre un joc. Regulile jocului le-am aflat în timpul partidei de airsoft, fiindu-mi foarte greu să reţin tot ce mi-a fost prezentat anterior jocului, în instructaj. Emoţiile şi-au făcut simţite prezenţa încă din clipa în care am aflat care era rolul meu în acel loc, motiv pentru care nici nu reţinusem foarte bine regulile jocului. Norocul meu a fost acela că făceam parte din echipa în care erau tata şi Titi şi am avut după cine să mă ghidez. Sincer, mai mult am stat în spatele acestora, jocul în realitate e cu mult mai greu decât îmi imaginam eu, care am trăit mereu alimentată cu poveştile de vânătoare acultate de la tata şi bunicu. Am auzit şi de la Titi poveşti din timpul partidelor de airsoft la care el participa, însă totul părea aşa de simplu şi fascinant.

vanator-5

În ciuda faptului că jocul este doar o simulare a unui conflict între două grupuri, cum a fost şi în cazul nostru, pentru mine sincer a fost o adevărată „misiune” pe care am încercat să o duc la bun sfârşit, folosindu-mă anumite tactici militare ştiute doar la nivel teoretic până în acel moment. Hmm … se pare că practica e ceva mai dificilă decât teoria, motiv pentru care nu am făcut parte din grupul  învingătorilor la finalul jocului. Airsoftul este după părerea mea mai mult decât un hobby, cum zice Titi, e un joc ce nu cunoaşte limite şi care îţi pune mintea şi imaginaţia la contribuţie. Bucuria pe care am trăit-o pe parcursul jocului a fost aceea că nu am fost din prima doborâtă şi am avut parte de câteva minute bune de joc în care mă simţeam învingătoare.

Print

Experienţa a fost una mai mult decât plăcută şi cu această ocazie vreau să îi mulţumesc încă o dată tatălui meu şi lui Titi. Fără implicarea lor nu aş fi avut parte de această experienţă, care sper să se repete cât de curând.

Hai şi tu la airsoft … mie mi-a plăcut, cu sigurnaţă şi ţie !!!

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Hop şi eu la airsoft&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s