Ştampila din vis

În urmă cu câteva dimineți m-am trezit foarte speriată datorită unui vis care mi-a dat mari bătăi de cap. Visul, presupun că a fost o continuare a gândurilor mele din ziua anterioară, când am început să îmi pregătesc o listă a cadourilor ce trebuie să le ofer de sărbători.

În timp ce construiam lista care era destul de lungă, stăteam și mă gândea ce ar fi dacă Moș Crăciun ar exista pe bune, iar anul acesta ca și cadou mi-ar face o supriză și ar oferi celor dragi cadouri în locul meu. Cerința mea era exagerată, însă ca orice om am dreptul să visez, pentru că nu mă costă nimic, poate doar o mare dezamăgire la final.

sss

În ultima perioadă, în jurul meu s-au adunat foarte multe persoane care merită tot respectul, astfel că lista de cadouri era cu mult mai lungă față de cea din anii anteriori. Misiunea „lista de cadouri” mi s-a părut mereu dificilă, motiv pentru care nu am reușit să o termin până a pleca de la serviciu. Seara înainte de a adormi mi-am amintit de ea …dar nu în ideea de a o continua atunci, ci doar mi-am propus ca a doua zi să o definitivez.

În doar câteva minute am adormit și la fel de repede m-am trezit, dar de aceasta dată nu eram acasă, în patul meu, ci în căsuța lui Moș Crăciun. În timp ce încercam să găsesc o explicație a felului în care arătam și a locului în care mă aflam, am fost luată  de mână și dusă într-un depozit plin cu dulciuri. Deși eram speriată de răspunsul pe care o să-l primesc, am îndrăznit să îl întreb pe spiriduşul de lângă mine unde sunt, de ce sunt ștampilă și care este rolul meu acolo.

stampila-3

Răspunsurile au fost foarte clare și concise. Eram în casa lui Moș Crăciun, unde eu eram  ștampilă cifrieră cu care se datau cadourile ce urmau a fi date copiilor. Într-un fel eram mâna dreaptă a Moșului, datorită responsabilității pe care o dețineam. Moș Crăciun avea o listă a tuturor copiilor ce urmau să primească de la el cadouri. Datoria mea era aceea de a identifica dulciurile atribuite fiecărui copil și de a le data cu numărul ce îl repezenta acesta în lista Moșului.

Această personalizare a cadourilor le ușura treaba spiriduşilor, care mai târziu erau nevoiți să pregătească săculețele ce urmau a fi dăruite copiilor. Imediat ce mi-am terminat misiunea ca și ajutor al lui Moș Crăciun, am aflat că acesta a fost doar un job part –time, către care am fost redirecționată de către compania de ciocolată la care lucram. În acel moment am făcut imediat legătura cu dragostea mea față de ciocolată. Cât am stat cazată în casuța lui Moș Crăciun, pot spune că am fost o adevărată devoratoare de ciocolată, dar fără a înțelege și care e motivul.

stampila-1

 

Dar să revenim la ale noastre. Îmediat de am ajuns la fabrica de ciocolată, am avut același sentiment ca în casa Moșului unde nu știam ce am de făcut. Subtil am încercat să identific printre angajații fabricii alte ștampile cifriere, după care să mă ghidez, de această dată, fără a mai atrage atenția cuiva că „sunt căzută din lună”. Norocoasă cum am fost mereu, imediat am reușit să identific ceea ce căutam și m-am apucat de treabă.

 

Fabrica de ciocolată în care lucram realiza mai multe tipuri de ciocolate, astfel că era necesară ținerea evidenței unei cantități a  fiecărui sortiment în parte. Prin rotație în fiecare zi aveam misiunea de a numerota alt sortiment de ciocolată, de această dată fiind în fața raftului de ciocolate cu cremă de alune și lapte. Deşi era vorba despre un job, tot ce făceam mi se părea minunat, mai ales că mereu mă învârteam printre munţi de ciocolată.

stampila

 

În timp ce lucram, am observat că numai reuşesc să mai numerotez cicolatele, ceea ce înseamnă că misiunea mea până acolo a fost. Activitatea unei stampile se încheia o dată cu terminarea tușului, așa cum s-a întâmplat și cu ștampila din vis. Terminarea tușului a reprezentat pentru stampilă sfârșitul, nemai existând varianta reîncărcării, fiind vorba despre o ființă vie. Ideea de a dispăreaa și de a-mi încheia activitatea în cadrul companiei producătoare de ciocolată ma speriat atât de tare încât m-am trezit din somn foarte speriată. Mi-ar fi plăcut măcar să știu ce destin a avut ștampila cifrieră după terminarea tușului, însă nu am avut ocazia.

 

Dacă în viața de zi cu zi, ștampilele folosite de mine la birou sunt achiziționate de la Colop și pot fi reîncărcate ori de câte ori e necesar cu tuș, o ființă, precum ştampila cifrieră din vis, nu poate fi beneficia de această oportunitate de a fi reîncărcată. A doua zi revenind la birou, primul lucru pe care l-am făcut a fost finalizarea listei de cadouri unde am adăugat pentru fiecare  şi câte o ciocolată, un efect al visului.

stampila-5

Între timp am verificat toate ştampilele din birou să văd dacă sunt încărcate, pentru a nu le lăsa să dispară precum cea din vis. Ştampilele achiziţionate de la Colop, precum şi celelalte produse ale acestora au viaţă lungă datorită posibilităţii de reîncărcare.

 

Acest articol este scris pentru SuperBlog2016.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Ştampila din vis&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s